Ia mea, de Argeș

Ia care am purtat-o la Cabana Moților este „a real vintage”, deoarece a fost cusută de mama mea când avea 15 ani (acum ea are peste 70), după modelul primit de la bunica.

O port numai în concedii, dar atunci mă face să mă simt bine. În concediul petrecut în Țara Moților s-a încadrat cel mai bine, fiind o vacanță în care am mers pe tema valorilor tradiționale.

O consider un simbol al unei linii dinastice feminine, o confirmare de „neam bun”, cum se spunea la noi la țară. De ce spun de „neam bun” ?! Deoarece pe vremea aceea numai femeile foarte harnice și gospodine reușeau să aibă așa ceva. O ie nu era de cumpărat, dacă ți-o făceai singură aveai, dacă nu, nu …  și făcutul acela nu era deloc simplu!

Familia cultiva bumbac pentru Regia Bumbacul Românesc de la care primea sămânța, pe toată perioada culturii primeau inspecțiile de la omul regiei care venea în sat. Tot el aduna recolta de bumbac de calitate și plata țăraniilor era în natură, ei primeau bumbac prelucrat pentru nevoile casnice.

Banalele sculuri de bumbac care le mai vedem azi prin mercerii (devenite chiar ele, merceriile, niște magazine demodate) erau foarte valoroase atunci, pe vremea bunicilor mei, fiind șansa de a umbla bine îmbrăcați. Din firele de bumbac primite drept plată după o vară în care cultivaseră bumbacul, pânza topită era făcută în casă de bunica, la razboi manual, în lungile nopți de iarnă…

Apoi, din pânză, bunica croia ia, nici prea largă, nici prea strâmtă, nici prea lungă/scurtă, nici prea decoltată, dar totuși feminină. După mine, ia aceasta reprezintă măsura sau echilibrul acelor vremuri, o percepție perenă a frumuseții practice, așa cum o vedem în tot ce reprezintă port autentic românesc. Modelul este cusut foarte precis, la distanțe egale, de departe ai crede că este un print automat! Mă gândesc ce măsurători făcea mama când le-a cusut, pentru a obține atâta simetrie! … Apoi ia mai are la mâneci o dantelă, făcută tot manual.

Unde m-am pui că și măsura mi se potrivește, ia aceasta este dovada că nu sunt mai corpolentă decât femeile din neamul meu, deși trăiesc în epoca fast–food, de care fac abstracție, gândindu-mă cât efort depuneau odinioară femeile ca să ajungă să se îmbrace.

Mai am două ii, cumpărate demult de la un magazin de artizanat: una albă brodată cu mătase albă, alta bej, cu mătase bej. Nu sunt atât de expresive ca ia brodată de mama mea când era copilă, la ea în sat … Mama mea de la Vânătorii Mari, o așezare pe unul din dealurile care încep să ridice nivelul Câmpiei Române, pe valea Neajlovului.

Și la Cabana Motilor aveau un stativ cu un costum autentic din zonă, ia de aici are un model mult mai auster, brodată doar negru cu bej, în schimb fusta e roșie. Ia mea este tipică portului din Argeș, brodată în mai multe culori (roșu, verde, ocru), în schimb fustele purtate de femeile din generația bunicii mele erau numai negre.

Cabana MoţilorIa Arges