By Consultând lista celor 100 cei mai mari scriitori ai lumii întocmită de Daniel S. Burt am ajuns să citesc ”Hronicul și cântecul vârstelor”. Și cine putea scrie cu mai mult farmec și umor despre copilăria și tinerețea lui Lucian Blaga decât Blaga însuși?!
Cu umor și cu nostalgie, Hronicul a fost scris la Sibiu, în anii 1945-1946, din perspectiva vârstei de 50 ani; poetul își amintește în detaliu copilăria sa transilvană și tinerețea.
Istoria literaturii române este punctată de evocări regionale ale copilăriei: în Moldova, prin amintirile lui Creangă (detestate de mulți școlari din pricina regionalismelor de la mijlocul sec. XIX care fac textul, fără dicționar, aproape de nepătruns), în Oltenia, prin amintirile lui Marin Sorescu adunate sub titlul ”La Lilieci”, la care se adaugă acum o copilărie din Ardeal, așa cum și-o amintește Blaga în al său Hronic. Epocile evocate sunt diferite: copilăria moldavă lui Creangă este cea mai îndepărtată în timp, a lui Blaga trece spre tinerețe odată cu Marea Unire din 1918, la care el este martor entuziast al reîntregirii, iar copilăria lui Sorescu cuprinde imaginile și atmosfera rurală a Olteniei din perioada interbelică.
Locurile și evenimentele au fost fixate din amintire în paginile manuscrisului redactat de Blaga pe 165 de file scrise cu creion negru, cu multe intervenții în text (probabil din pricina capriciilor memoriei?!).Manuscrisul a fost publicat postum abia în 1965 (după ce furtuna epurărilor comuniste, în colimatorul căreia intrase și filozofia prea idealistă a poetului, se mai potolise). Fiecare capitol aduce un element interesant în imaginea unei deveniri și în conturarea unui ”traseu Blaga” în spațiul transilvan (cu extindere la Viena, dar și la București) pe care dacă l-aș urma având drept ghid reperele geografice din Hronic, aș regăsi cu nostalgie pașii poetului, acolo unde a locuit cu familia sa, a călătorit și a studiat.
Așadar, pentru cei care întâlnind opera lui Blaga în programa școlară ar considera subiectul plictisitor, m-am gândit la mai mult de 10 lucruri, locuri și conexiuni interesante aflate citind (sau pornind de la) această carte:
– A fost cel mai mic din cei nouă copii ai preotului Blaga din satul Lancrăm (jud. Alba), cu o singură excepție numele lor au rezonanțe latine și încep cu litera L: Letiția, Liviu, Leon, Lionel, Florin, Longin, Liciniu, Lelia, Lucian. În ciuda mijlocelor materiale modeste, toți fii ajunși la maturitate au fost trimiși de familie la studii, ajungând fie profesor de fizică-matematică la liceul ”Andrei Șaguna” din Brașov (Liviu), fie notar public (Lionel), fie comercian (Longin), fie farmacist (Liciniu).
– Până la vârsta de 4 ani Lucian nu a vorbit, ai lui l-au crezut mut; iar când s-a declanșat a vorbit cursiv, numai consoana r i-a mai dat un pic de furcă;
– primii prieteni din sat îl chemau la joacă pe Lucian strigându-l la poartă ”Lulu Popii”, iar pe vremea când se juca în nisip primul lui ideal era să devină ”zidar de biserici”;
– prima sarcină gospodărească care i-a fost încredințată a fost aceea de a duce gâștele la pășune, sub arini, găsind metoda de a le aduce seara acasă cu cele mai pline guși din sat;
– în timp ce mama sa ”suferea de o religiozitate cu adiacențe folclorice și superstițioase”, tatăl era un preot care oficia la altar, în biserică dar ”nu se îndemna acasă, printre ai săi, niciodată la vreo rugăciune, necum la semnul crucii”. Mama poetului, Ana Blaga (născută Moga) era strănepoata episcopului Vasile Moga, cel care a lăsat prin prevederi testamentare o bursă pentru elevii români din Ardeal de care a beneficiat, pe parcursul liceului, Lucian Blaga.
– Deși vândută din cauza falimentului adus de moartea tatălui când Lucian avea 13 ani, casa copilăriei poetului s-a păstrat ca monument istoric și casă memorială amenajată din 1998, imagini pot fi văzute aici;
– a refuzat de a merge la școala românească din sat mai devreme (de la 5 ani), lucru de neevitat anul următor. Din primul an de clasa I își amintește cu plăcere doar de ora de istorii biblice, restul învățăturii fiind un fel de repetiție în vederea reluării aceleiași clase, dar în limba germană, la gimnaziul săsesc din Sebeș.
– Orașul Sebeș-Alba, ”cu înfățișarea sa în parte medievală, în parte tipic burgheză”, l-a găzduit pe Blaga în răstimpul claselor primare (1902-1906), când gimnaziul săsesc aniversa 100 de ani de la moartea lui Schiller. Conform informațiilor de pe site-ul Consiliului județean Alba, în prezent în clădirea gimnaziului funcționează Școala generală nr.2; fiind construită pe la mijlocul sec.XIX a aniversat acum câțiva ani 150 de funcționare didactică, pe frontispiciu încă se mai poate vedea inscripția cu litere gotice ”Bildung ist Freiheit” (Cultura este libertate). O imagine a gimnaziului se poate vedea aici.
Un nou colegiu care poartă numele poetului, Colegiul Național ”Lucian Blaga” funcționează de 50-60 ani, în Sebeș;
– Cugirul este orașul socrului fratelui său mai mare, Liviu, unde Lucian ajunge în prima vacanță de după moartea tatălui lor;
– După moartea tatălui său, descoperă odată cu cărțile moștenite de la acesta, și plăcerea lecturilor religios-spirituale, altele decât cele din viziunea creștină. Începe studiul filozofiei ca un autentic autodidact, fiind sponsorizat cu cărți de un prieten cu bani, pe care îl medita;
– Site-ul Liceul ”Andrei Șaguna” din Brașov unde a studiat Lucian Blaga în clasele secundare îl menționează la secțiunea ”Personalități”, la vremea sa fiind unul din cele trei gimnazii românești din Transilvania (alături de Blaj și Beiuș). Anul trecut, liceul a împlinit 165 ani de învățământ românesc;
– La Brașov, a stat în gazdă la un măcelar într-o casă de pe str. Constantin Lacea nr.10 (fostă Ciocrac) care mai există și astăzi, lângă cimitirul unde este mormântul lui Andrei Mureșanu. Mai ales când trecea seara dinspre liceu spre casă, adolescentul Blaga își închipuia stafia acestuia urmărindu-l, lucru care îl făcea să o ia la fugă, plin de teamă superstițioasă…
– În 1910, la Brașov Blaga s-a întâlnit cu un inventator din părțile Orăștiei, nimeni altul decât Aurel Vlaicu care făcea o serie de demonstrații cu un model în miniatură al aeroplanului său pe terenul de sport al Liceului Șaguna.
– La proba de matematică și fizică suținută la bacalaureat, în iunie 1914, Blaga a avut o expunere memorabilă, mai mult filozofică decât matematică, a recent apărutei teorii a lui Einstein cu privire la relativitatea spațiului și a timpului. Fiind lăudat, el le replică colegilor, cu modestie: ”A ținti bine cu o armă cu praf de pușcă nu înseamnă a fi inventat praful de pușcă!”;
– Înscrierea la Școala de teologie de la Sibiu era singura oportunitate pentru a scăpa de înrolare în armata austro-ungară, pentru că la scurt timp după bacalaureat a izbucnit Primul Război Mondial;
– La Sibiu, a avut ocazia să petreacă timp în compania Veturiei Mureșan, verișoara sa de gradul II, cea care a devenit mai târziu soția prim-ministrului Octavian Goga, poetul. Despre ea, ca personalitate feminină din România am scris aici;
– Sibiel – un sat de munte nu departe de Săliște unde, cu peste 100 de ani în urmă Blaga constata că păstrăvii puteau fi prinși cu furculița iar Măriuca, o țărăncuță, citea romane de Dostoievski. Iar el era oaspetele unui bun prieten și coleg de la teologie, tânjind împreună în așteptarea intrării României în războiul mondial, ca șansă în vederea reîntregirii României;
– Viena, vizitată de tânărul Blaga prima dată în vara lui 1916, la chemarea lui Lionel, fratele mai mare aflat într-un spital militar. Mai târziu, după intrarea României în război aici a reîntâlnit-o pe Cornelia Brediceanu, la biblioteca Universității, cea care a devenit ”subiectul absolut” al primelor sale poeme (deși fuseseră amândoi colegi un an la Liceul Șaguna, pasiunea nu s-a aprins când a văzut-o la Brașov, prima dată!);
– Titlul primului său volum – ”Poemele luminii”, i l-a destăinuit mai întâi unui văr care era dascăl într-un sat de munte, Purcăreți. Aici, a petrecut o iarnă așteptând scrisori de la Cornelia, aflată la Viena. Cu gospodării risipite, satul Purcăreți este și acum, în județul Alba (sursa foto – site-ul Adevărul)
– Vizita la București, la un an după Marea Unire, a fost una eficientă din moment ce poetul obține banii necesari pentru studii la Viena din drepturile de autor pentru volumul ”Poemele luminii” publicat la recent înființata editură ”Cartea Românească”;
– Regina Maria a citit dintr-o fericită întâmplare (legată de vizita sa în Ardeal, la Sibiu) volumul ”Poemele luminii” și a trimis o invitație poetului, pentru a-l cunoaște personal, la o recepție dată în onoarea acesteia, la București.
| An aparitie | 2012 |
| Autor | Lucian Blaga |
| Titlu | Hronicul si cantecul varstelor |
| Editura | Humanitas |
| Format | 13 x 20 cm |
| Gen | Stiinte Umaniste |
| Limba | Romana |
| Nr. pagini | 282 |
| Subgen | Filosofie Romaneasca |
| ISBN | 978-973-50-3484-9 |
 |