No any image found. Please check it again or try with another instagram account.

Tag Archives Palatul de cleştar

Cititorul de cărți – leapșa pe blog

Am primit de la Zinaida leapșa având ca subiect pasiunea pe care o împărtășim, lectura. Așadar, îi mulțumesc și subscriu la această leapșă cu răspunsurile mele:

  1. Prima mea amintire citind: aveam 7 ani și citeam orice carte din colecția ”Povești nemuritoare” și ”Biblioteca pentru toți copii”, pe sub masă, printre o pădure de picioare curbate ale scaunelor de la masa din sufragerie. Stăteam pe burtă, pe un covor albastru (îmi imaginam că era un nor), până mă dureau coatele. Sufrageria aceea, cu mobila din lemn de nuc, o mai visez și acum, a fost primul meu ”acasă”, universul lecturii. Timpul era măsurat, tacticos, de o pendulă rusească, care bătea la ore fixe și la jumătăți.
  2. Prima carte pe care am citit-o și recitit-o: Povești cu Păcală și Tândală. Încă îmi amintesc de cât m-am amuzat de poznele lor și de replica ”Saltă părințele sacul, că se ud Scripturile!”
  3. O carte pe care cred că fiecare copil ar trebui să o citească: ”Enciclopedia zmeilor” de Mircea Cărtărescu, adică niște basme updatate pentru copiii moderni de acum!
  4. Locul meu preferat de citit: un loc liniștit și cu o sursă bună de lumină.
  5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii: un semn de carte și post-it.
  6. Numărul de cărți de pe lista mea de lecturi viitoare: ce am déjà cumpărat și nu am citit încă, adică 7 cărți, după care urmează 3 cărți din cele recomandate de comentatorii la postarea mea despre ”Locul unde a fost paradisul”. Atunci când declar că nu am fost prea încântată de vreo carte, recomandările altor cititori pentru lecturi mai recompensatoare vin în compensație!
  7. Ultima carte pe care am primit-o sau cumpărat-o: Lisa See – ”Visul lui Joy”.
  8. O carte care mi-a schimbat viața într-un fel: Biblia.
  9. O carte care îmi place dar pare să nu placă mai nimănui: sunt din genuri diferite așa că amintesc două exemple în acest sens: ”Palatul de cleștar” de Amitav Ghosh (care oferă o interesantă perspectivă asupra istoriei și culturii birmane și a zonei asiatice adiacente – India și Malaiezia, în timpul și după cel de-al doilea Război Mondial, un adevărat roman istoric de largă respirație; și ”Momente definitorii din istorie : peste un secol de oameni, descoperiri, dezastre, precum și evenimente politice și culturale care au zguduit lumea” – o enciclopedie cu cele mai semnificative 1000 ale secolului XX.
  10. O carte care nu-mi place dar pe care toată lumea pare să o iubească: orice e scris de Virginia Woolf. Un stil complicat, prea încărcat și obsedant. Unii o adoră, pur și simplu. La fel și Dostoievski. Tenebros, morbid, sumbru.
  11. O carte care mă intimidează : standardele de audit INTOSAI. Sunt atât de voluminoase că te doare mâna când le ridici și au o limbaj propriu, iar fără glosarul de termeni ești pierdut, în sens literar se înțelege altceva/nimic. Din fericire, le-am prins sensul cu ajutorul lectorilor de la KPMG și am trecut și testul aferent.
  12. Trei dintre scriitori mei preferați: Gabriel Garcia Marquez, Mario Vargas Llosa, F. Scott Fitzgerald.
Cititorul de cărți – leapșa pe blog
Cititorul de cărți – leapșa pe blog

Amitav Ghosh – Palatul de cleştar

Este un roman de mare anvergură, atât temporal – cuprinde un secol de istorie modernă în Asia de Sud-est, cât și spațial, deoarece acțiunea începe în Birmania, cu alungarea de către coloniștii britanici a ultimului rege local, continuând în India unde acesta a fost exilat împreună cu familia și servitorii fideli și ajungând în Malaya unde descrie invazia japoneză din timpul celui de-al doilea Război Mondial.

În iureșul acestor evenimente violente, sunt prinse și transformate viețile personajelor pe care scriitorul aruncă un fascicol de lumină, asemeni unui reflector care le scoate din uitare. Poveștile lor sunt mare parte adevărate, inspirate din cele auzite de autor în copilărie, de la rudele sale mai în vârstă, îmbinate cu o documentare serioasă asupra mărturiilor scrise, din epoca respectivă.

Revenind la personaje, ele nu sunt puține dar faci cunoștință cu ele treptat, fiind în principal rudele a două femei care s-au cunoscut în împrejurări neobișnuite dar pe care le-a legat o prietenie durabilă. Una din femei este Dolly, din Birmania, una din însoțitoarele prințeselor birmane care a urmat familia regală în exilul din India. Cealaltă este Uma, din India, nevasta Perceptorului (funcționarul desemnat de autoritățile britanice cu supravegherea familiei regale birmane în timpul exilului din India). Soțul Umei era un indian școlit în Anglia și care urcase în ierarhia funcționarilor publici instituită de britanici în India.

Dolly și Uma se cunosc și devin prietene, în ciuda diferenței de poziție socială, Uma fiind impresionată de situația lui Dolly. Aceasta tânără foarte frumoasă era orfană și o îngrijise pe cea de a Doua Prințesă birmană de la vârsta de șase luni, slujind perechii regale încă de când erau la putere în palatul lor din Mandalay (acel ”Palat de cleștar” de unde provine numele romanului și care face parte din amintirile copilăriei lui Dolly). Ea a urmat familia regală în exil, deoarece această familie era singura pe care o cunoscuse.

Uma intervine pe lângă Perceptor și, în ciuda izolării impuse familiei regale în timpul exilului, Dolly ajunge să-l întâlnească din nou pe Rajkumar, indianul care o văzuse pe fată în timp ce trupele britanice luau ca prizioneri familia regală din Mandalay și pe cei câțiva slujitori loiali.

Îndrăgostit de Dolly de atunci, tânărul Rajkumar se va asocia cu Saya John, originar din Malacca și mentorul său în ce privește afacerile, și va deveni un prosper om de afaceri în comerțul cu lemn de tec. Așa își va permite să o caute pe Dolly și să ajungă la ea. Reacția lui Dolly este de respingere, la început, dar ceva o va determina să se schimbe, să părăsească India și să-l urmeze ca soție pe Rajkumar, înapoi în Birmania. Chiar Perceptorul i-a căsătorit oficial pe cei doi, iar o fotografie a celor patru – Uma, soțul său, Dolly și Rajkumar, făcută cu această ocazie, va constitui după decenii o piesă din expoziția primelor fotografii făcute în India.

Dolly și Rajkumar au avut doi fii: Neel, asemănător tatălui și Dinu, asemănător mamei sale. Uma a rămas văduvă și fără copii, dar a trăit în continuare alături de familia fratelui său și de copii acestuia: Arjun, fiul și mezina, Manju. Saya John era și el văduv dar avea un fiu, pe Mathew care se va căsători cu Elisa, o tânără din America, având doi copii, pe Alison și pe Timothy, familia lui înființând una din primele plantații de cauciuc din Malaya.

Prinse în hora evenimentelor istorice care izbucnesc – al doilea Război Mondial cu raidurile aeriene distrugătoare și invazia japoneză, rebeliunile din colonii și căderea Imperiului Britanic, răsturnări de guverne și dictatură în recent proclamatele state independente – destinele acestor descendenți se intersectează în parte, toate fiind atinse de traumele istoriei violente. Astfel, ei se iubesc cu pasiune, se căsătoresc, fac averi care apoi sunt spulberate, devin refugiați, sau combatanți pentru o cauză pierdută, sau intelectuali dizidenți, aruncați încolo și încoace de conjuncturi, într-o panoramă plină de culoare în care ”aproape poți atinge cu mână durerea” (conform aprecierii critice din The Philadelphian Inquirer).

Cine va supraviețui, cine nu, cum se vor regăsi bătrânii supraviețuitorii cu urmașii celor dragi care au pierit, pentru a ajunge să le povestească trecutul familiei?! Puteți afla aceste lucruri numai din lectura acestui roman istoric dar și sentimental, împreună cu o sumedenie de detalii, de imagine și culoare, redate de unul din cei mai mari romancieri actuali ai lumii, cu o îndemânare desăvârșită, pe care nu am cum să le cuprind într-o simplă recenzie.

Amitav Ghosh – Palatul de cleştar
Amitav Ghosh – Palatul de cleştar